Ansamblul Folcloric Ördögborda din Bălan
. . . Meniu . . .
Pagina principală
Poze
Dansatorii
Ördögborda

Elevenek

Prücskök

Cei care au dansat
Zsengicék
Botorka
Marii batrâni

Activităţi
Folclor
Muzică populară din Ciuc
Textele cântecelor
Portul popular
Dansurile populare
Cladirile
Lasatul secului: [HU] [RO]
Cânepa (ro)
Nunta
FILME
Folclor tiganesc

Relatii, adrese

 



Clubul Copiilor din Balan

- ÖRDÖGBÖRDA NOU!!!

- Fundaţia Culturală Téka

- Asoc.de dans pop.al magh.din România

- Ansamblul Háromszék

- Ansamblul Harghita

- FOLKRÁDIÓ

. . . Lincuri, legături . . .

Geografia României

Caracterizarea Geografică a regiunii

Cercetari Geologice Hasmas

Hochey Club Bălan

Sândominc

 

. . . Altele . . .

Downloads:
Kedvencekhez
Pune la pagini îndrăgiţi 

 

PORTUL POPULAR din SÂNDOMINIC

Costumul femeiesc

Costumul popular femeiesc se compune din urmatoarele piese: poalele, juponul, camasa, fusta, vesta, sortul si încaltamintea (cizmele, pantofii) si toate acestea se completeaza cu o pieptanatura specifica.

Pieptanatura parului

Cea mai raspândita pieptanatura era la fete coditele (una sau doua) împletite din trei suvite de par legate cu funda rosie. Fetele mari purtau parul despartit în doua dupa ureche, împletit în doua cozi, care erau apoi rasucite pe cap sub forma de roata. Fetele acoperau capul mai rar, iarna când era ger, puneau basma, capul descoperit simboliza fecioria fetelor necasatorite. Dupa nunta tânara femeie purta „ceapsa”: de forma unei bonete, de culoarea neagra, partea din fata este încretita din dantela apretata, se ornamenta cu margele si panglici. La mijlocul secolului XIX femeile casatorite acoperau capul cu baticul de forma dreptunghiulara din val alb.

Vesmântul femeiesc are piese din pânza cum ar fi: poalele, juponul si camasa.

Poalele sunt purtate de femeile mai în vârsta. Materialul din care se lucreaza este cânepa sau câltii, la lucratul poalelor sunt folosite patru latimi de pânza.

Juponul mai demult era cusut dintr-un amestec de bumbac si cânepa sau din pânza curata de bumbac. La tesut pânza era ornamentata astfel: materialul facut din fire albe era navadit cu pana si tesut cu 3-4 ite, pe când cel în doua ite erau colorate. Croiala juponului era din doua bucati, partea de sus având marimea ½ de latimi, iar cea de jos cuprindea întreaga întindere a latimii cu o largime mai mare decât prima. Juponul la mijloc este încretit iar la partea de sus i se prinde partea de jos care este mai larga cu o cusatura si încreteala. Peste tot partea de jo este împodobita cu dantela.

Camasa apartine camasilor cu mâneca cusuta, mânecile sunt încheiate la umar cu camasa, acestea fiind prinse la mijloc cu o pana. Camasa este croita din bucati taiate drept, spatele si fata fiind alcatuite dintr-o singura bucata de forma dreptunghiulara. Largimea spatelui este încretita, fata este plisata marunt, gulerul croit drept si ornamentat cu dantela.

Piesele exterioare ale vesmântului popular femeiesc sunt: fusta, sortul si vesta, toate fiind lucrate din tesaturi.

Fusta Aceasta piesa este confectionata din tesatura de casa si se purta numai în zilele de lucru. Pentru sarbatori se lucra mai mult din materiale procurate din comert, din lâna fina, stamba, sau din „postav de Brasov”. Înainte de raspândirea bumbacului fusta se lucra din lâna de casa vopsita, cânepa si in. Fustele din Ciuc sunt tesute în doua ite cu dungi, paartea de jos a fustei este confectionata dintr-o latime, iar partea de sus este croita numai dintr-o jumatate. De la sat la sat se schimba coloritul dungilor, dungile atingând o latime de 6 cm. În unele sate vargile sunt despartite cu un fir galben deschis sau argintiu, destul de des se utiliza ornamentul „dintelui de lup”. Culoarea fustelor se schimba si dupa vârsta femeii care o poarta: cele tinere poarta de obicei fuste cu dungi rosii, verzi, maro, sau albastre, iar cele mai în etate poarta culorile maro, albastru închis si negru.

Vesta Aceasta piesa a costumului n-are mâneci, este rotunjita adânc la gât ajungând abia pâna la brâu fiind decorata cu catifea, nasturi si/sau snur. Ornamentica ei se schimba de la sat la sat accentuându-se în acest fel specificitatea vesmântului. Dintre toate piesele costumului popular vesta este cea mai receptiva la nou. Mai demult vesta era lucrata din tesatura de casa cu dungi mai mici decât ale fustelor (Racu) sau cu modelul dintelui de lup (Sândominic). Vestele sunt cusute din trei parti: spatele care ajunge pâna la subrat si cele doua bucati din fata. Fata se încheie cu copcile aflate sub banta de catifea, banta din fata si catifeaua de la mijlocul spatelui au ornamentul în forma de „V” realizat din nasturi albi. La taietura gâtului si a mânecii se pun „colturi”. Mai recent vesta se coase si din catifea (Cârta).

Sortul Se confectioneaza pentru completarea fustei. Atât materialul de baza cât si ornamentica sortului s-au schimbat dupa ocazii, vârste. În comuna Sândominic sortul este cusut din tesatura de casa cu dungi mai înguste decât ale fustei, iar la parte la de jos este aplicata o banta lata de catifea, asemanator fustei. În celelalte sate sortul este confectionat din matase si este împodobita cu dantela.

Încaltamintea Femeile purtau în zilele de sarbatoare cizme de culoarea neagra cu toc înalt si cu carâmbi tari. Altadata umblau cu pantofi având carâmbul înalt sau cu panglici.

 

Costumul femeiesc este completat cu margele din portelan în mai multe siruri de culoare rosie sau neagra.

Rochia de mireasa - intentionat nu am descris îmbracamintea miresei în cap.3-Nunta. Rochia de mireasa în zilele noastre este cea cunoscuta peste tot: rochia alba. Rochia alba simbolizeaza (sau nu) puritatea fetei. Mai demult rochia de mireasa era de culoarea neagra (costum popular). Se spunea ca este neagra, dar de fapt era: negru, albastru închis, marou, cafeniu. Culoarea simboliza doliul miresei, care îsi plângea viata de fata. Interesant este ca rochia verde nu aducea noroc.

 

Portul barbatesc

Portul parului Barbatii purtau parul taiat scurt, nu purtau barba, dar îsi lasau mustata. Ei acopereau capul cu o palarie neagra cu panglici negre. Iarna purtau o caciula facuta din piele neagra de miel, denumita „kucsma” (cusma), îndoita rotund la mijloc. Cusma se poarta si în zilele noastre.

Camasa barbateasca are mânecile cusute, fata si spatele sunt dintr-o bucata croita drept, cu pava si cu captuseala pentru umeri. Cele de purtare erau di n pânza de cânepa sau de in croite strâmt fara guler, la gât se înheia cu nasture. Partile componente ale camasii sunt: fata, spatele, gulerul, fâsiile, mânecile, manseta, pava si umeritele. La gât taietura este realizata în forma de „T” si rotunjita în adâncime. În fata largimea este plisata si lânga spartura cutele sunt prinse cu bentita. Largimea taieturii gâtului în spate se prinde cu încretituri de ac, cretiturile mânecii la umar si manseta la fel. Mai demult camasile barbatesti erau cusute de mireasa si duse în familie de catre ea, ca zestre.

Izmana Astazi nu mai sunt cusute, mai demult a fost facuta din doua latimi, dintr-una realizându-se câte un crac. La mijloc între craci se baga un petec de forma patrata pentru fund, care era completat pâna la brâu cu câte un clin. Jos cracii erau strâmtati numai cu 1-2 cm, la talie au facut un tiv dar n-au tras sfoara ci l-au prins cu „nod tiganesc”. Izmana se confectiona din cânepa si câlti.

Îmbracamintea de deasupra se face din postav: cioarecii, vesta, sumanul.

Cioarecii Esta cea mai caracteristica piesa, portul acestora are un caracter ostasesc. Cioarecii se fac di lâna turcana sau tigae, tesuta în patru ite. Tesatura se bate apoi la piua, dupa piuare latimea tesaturii este 40-50 cm. Dintr-o latime se taie un crac la fel ca si la izmana, în schimb se coase numai partea dinauntru a piciorului ca si partea fundului care se lucreaza în alt fel. Croitorul ia marimea de client cu ajutorul atei, masurând talia si la genunchi, fara a masura în lungime. Nici în caietele ucenicilor de croitori din sate nu întâlnim mentiunea privind masura lungimii cioarecilor. Partile componente ale cioarecilor sunt: clinul pentru coapsa, clinul pentru fesa, acoperitorul, betelia, scarita si buzunarele. Partea din mijloc a cioarecilor ramâne libera în asa fel, încât acoperitorul sa poata fi lasat în jos. Acoperitorul este o bucata de forma patrata din postav, care este pusa la deschizatura din fata, între clinul pentru fesa si fata, folosind la acoperirea taieturii. Cioarecii sunt îndoiti la mijloc si sunt cusuti, cusatura aceasta alcatuieste betelia în care se inroduce cureaua. Culoarea snurului si ornamentarea folosita este diferita: în comuna Sândominic si satul Racu snurul este de culoarea rosie, iar în celelalte sate snurul este negru. Bogatia snurului si a culorii au reflectat apartenenta la diferite corpuri de armata.

Vesta se confectioneaza din postav negru, fara mâneca si ajunge pâna la talie sau cu ceva mai lunga, iar în fata se încheie cu nasturi. Denumirea i se schimba dependent de croiala: laibarul – este o vesta cu guler si se încheie cu nasturi la trei rânduri; pieptar – vesta fara mâneci confectionat din piele de oaie, scurta, ornamentata cu snur de piele.

 

Sumanul Cea mai raspândita piesa de deasupra costumului barbatesc a fost sumanul din postav croit drept pâna la glezna. Sumanul a fost facut din postav vopsit gri sau negru si n-a fost încheiat cu nasturi ci prin modul învechit, legat cu sforicica.

 

Încaltamintea Barbatii purtau bocanci cu carâmb sau cizme unguresti de culoarea neagra care au carâmbul cu snur cu talpa de piele si carâmbii tari.

 

Porturi populare - lucrari

ördögborda.hu - copyright 2017 - all rights reserved- created by AE